Junimismul si pasiunea moderatiei

     „Junimismul şi pasiunea moderaţiei propune cititorului de astăzi revizitarea unui moment intelectual esenţial pentru geneza modernităţii româneşti. Între 1864 şi 1918, Junimea a fost unul dintre grupurile cele mai influente, impunând nu doar un canon literar, ci şi o gramatică a înţelegerii societăţii. De aici, utilitatea unei priviri asupra imaginarului ideologic şi politic generat de această asociere de spirite. O asemenea examinare este cu atât mai necesară cu cât decenii de-a rândul proiectul politic junimist, ca parte a proiectului conservator românesc şi occidental, a fost supus unei logici procustiene şi reducţioniste a lecturii.
      Junimismul şi pasiunea moderaţiei duce mai departe o încercare a autorului de a schiţa o genealogie şi un profil al gândirii conservatoare româneşti, de la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga. În această economie a dezvoltării direcţiei conservatoare, Junimea, prin P. P. Carp şi Titu Maiorescu, deţine o poziţie canonică. Ea este întruchiparea, în peisajul local intelectual, a unei linii pe care, preluând o sintagmă deja clasicizată, am denumit-o «liberal-conservatoare». În cadrul acestei familii de spirite, junimismul îşi află locul natural, valorizabil nu ca forţă a reacţiunii, ci ca etos al echilibrului şi al prudenţei.“ (Ioan STANOMIR)