O istorie literară a vinului în România este o cercetare a modului complex în care literatura noastră a reflectat transformările culturii vinului, ca și (în subsidiar) ale culturii potatorice în întregul ei. Ea pune în evidență, cu forța de necontestat a dovezilor materiale, faptul că literatura are capacitatea de a înregistra, uneori cu uluitoare sensibilitate, metamorfozele civilizației materiale.
Totodată, cartea de față reprezintă și o propunere de istorie tematică a literaturii române, luând ca etalon felul în care textul literar relaționează cu unul dintre obiectele definitorii ale identității românești: vinul.
Cartea de faţă nu este o istorie literară din perspectivă vini-viticolă. Nu este nici o istorie a vinului din perspectivă literară. Mai degrabă, o incizie în straturile de contact ale civilizaţiei materiale cu cea spirituală, ale sacrului cu profanul, ale înălţării spirituale cu bolgiile viciului, în viaţa comunităţii noastre de cultură. Este o carte despre întâlnirea cu unul dintre produsele eminente ale acestui pământ, întâlnire în care literatura are rolul de teren de joc. De aceea nu-mi propun să alcătuiesc ierarhii literare în funcţie de elementul viticol, căci în cuprinsul cărţii nu există determinări tipologice (şi cu atât mai puţin valorice) între cele două aspecte.