Lucian Boia, cu bine-cunoscutul sau stil si desfasurând o demonstratie fara cusur, risipeste o alta iluzie întretinuta de istorici si acceptata ca un adevar credinta ca ar fi existat în anii Primului Razboi Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o cvasiunanimitate în jurul „idealului national“, în sensul intrarii României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura sagace a presei din acea epoca, precum si a altor documente, multe dintre el inedite, pe care istoricii „antantofili“ le-au ignorat cu buna stiinta, demonstreaza ca o parte însemnata a elitei politice si intelectuale românesti a avut o alta optiune. Vom descoperi în aceasta carte cine au fost „germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au actionat în timpul ocupatiei germane si cum au supravietuit politic si intelectual dupa triumful oarecum neasteptat al adversarilor lor.
S-a nascut la 1 februarie 1944 in Bucuresti. Cariera universitara incepand din 1967 la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti; profesor titular în 1990. Secretar general (1980-1983) si vicepresedinte (1983-1990) al Comisiei Internationale de Istorie si Istoriografie. Director fondator (1993-) al Centrului de Istorie a Imaginarului.