Ultima carte a lui Petru Dumitriu, scrisa in registru nonfictional, este biografia lui evenimentiala si mai ales aceea spirituala, prezentind concluzia axiologica, de natura morala, la care a ajuns in privinta salvarii – deopotriva a insului si a omului ca specie – si, prin aceasta, testamentul lui religios-metafizic.
„Scris in engleza, cu gindul de a-l publica mai intii in SUA, ultimul lui eseu de devotiune, Non credo, oro, este totodata ultima creatie finita a lui Petru Dumitriu. El intregeste eseistica de tip crestin-meditativ, cu caracter personal, lansata cu dramaticele autobiografii spirituale pentru care Petru Dumitriu – cet ecorche vif, cum il defineste parintele Jean-Francois Thomas – a primit, in Franta, supranumele de «Leon Bloy des Carpathes».” (Ion Vartic)