Paginile Apelului catre lichele au fost scrise pe fundalul unei drame
istorice. Ele sunt febrile pentru ca au fost puse pe hartie sub febra
urgentei de a evacua trecutul si sub teama ca ar putea sa ni se
intample ceea ce intre timp ni s-a intamplat. Din acest punct de vedere
volumul Apel catre lichele este documentul unei societati invinse si,
confruntat cu ceea ce a urmat si cu momentul in care ne aflam, un
document al triumfului lichelelor. El este totodata un proiect tipic de
intelectual umanist (si iluminist), care crede ca o lume poate fi
schimbata cu ajutorul cuvintelor. De aceea, in cele mai multe dintre
paginile acestei carti care are ca tema o miza a istoriei, cuvintele
sunt incinse la rosu, sunt patetice, sunt fortate sa isi atinga limita,
sunt urlate, imprecate, alearga pe scena despletite si se bat cu pumnii
in piept. Si, pentru ca intre timp s-au dovedit neputincioase, ele sunt
in aceeasi masura tragice si ridicole. Iar pentru ca au fost scrise sub
revarsarea nemijlocita a unei stari de spirit, multe dintre ele,
stilistic vorbind, sunt si discutabile. Cititorul care nu a trait acei
ani sau care nu i-a trait ca autorul acestor randuri trebuie de aceea
sa fie ingaduitor cu ceea ce va citi. Totul a fost atunci aruncat in
lupta cu ideea ca lumea urma sa se aleaga intre bine si rau. Cu ce
disperare am vrut atunci, cativa dintre noi, sa mutam cursul lucrurilor
in directia cea buna! Iar "directia cea buna" - de asta nu ma indoiam
nici o clipa, asa cum nu ma indoiesc nici acum -trecea prin eliberarea
societatii romanesti de figura emblematica si dominatoare a lichelei
iesite din comunism si care se pregatea acum sa faca din nou istorie.
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.