Cu Livada de visini se termina secolul al XIX-lea si incepe secolul XX, secolul reinnoirii generalizate. Relatiile intre frumos si util, intre memorie si utopie sunt marile interogatii puse de Cehov in opera sa testamentara. Ce moare? Ce se naste in vremuri de tranzitie?
Alianta intre realitate si simbol, livada e un loc concret si o proiectie mintala. Ea confrunta orice regizor cu pariul esential - acela al invizibilului devenit pe scena vizibil. Felix Alexa i-a raspuns admirabil in Livada de la Teatrul National din Bucuresti, fotografiata cu talent de Mihaela Marin. E ceea ce aceasta carte confirma si expune.
Livada de visini evoca mutatii actuale : teatrul devenit minoritar, cartea marginalizata. Intrebarile cehoviene de ieri nelinistitor in prezent : care va fi soarta "livezilor noastre", azi amenintate?