Calea mea, calea norilor albi

În luna mai a anului 1974 Osho a susţinut o serie de conferinţe în care a oferit răspunsuri unor întrebări referitoare la fericire şi nefericire, relaţii şi singurătate, ego şi conştiinţă, energie şi sex, dragoste şi rugăciune, logică şi nebunie, meditaţie şi eliberare, iluminare şi relaţia maestru discipol, precum şi la modul în care vedea el evoluţia şcolii spirituale care lua fiinţă în jurul lui. Aceste discursuri au fost publicate mai târziu sub numele de „Calea mea, calea norilor albi”. Cartea constituie o introducere în filozofia şi modul de viată propus de el discipolilor şi oferă o viziune inedită asupra transformării personale profunde prin care trebuie să treacă un căutător al înţelepciunii. Folosind norul ca pe un simbol al călătorului spiritual ce parcurge calea către Dumnezeu, Osho reuşeşte să se refere la multiplele aspecte misterioase ale existenţei: furtunile, vânturile, soarele, ploaia ori curcubeul, ce apar uneori în viaţa noastră.

„Societatea nu poate permite extazul. Extazul este cea mai mare revoluţie. Repet: extazul este cea mai mare revoluţie. Dacă oamenii devini extatici, întreaga societate va trebui să se schimbe, din cauză că societatea aceasta are la bază suferinţa. Dacă oamenii sunt benefici, nu-i poţi duce la război – în Vietnam sau în Egipt sau în Israel. Nu. Cel care e benefic nu va face decât să râdă şi să spună: E o prostie! Dacă oamenii sunt benefici, nu-i poţi face să devină obsedaţi de bani. Nu-şi vor irosi întreaga viaţă doar ca să acumuleze bani, li se va părea o nebunie că cineva îşi distruge viaţa, că-şi dă toată viaţa în schimbul unor bani morţi, că pe zi ce trece moare şi acumulează bani – iar banii vor rămâne când el nu va mai fi. Este curată nebunie! Dar nu poţi vedea nebunia aceasta decât dacă eşti în extaz.”

Oamenii care află de Osho pentru prima oară şi îşi pun adesea întrebarea: „Care este filozofia lui Osho?” Osho a spus de nenumărate ori că nu are nicio filozofie, niciun set de credinţe, nicio dogmă de predat discipolilor şi că efortul lui este mai degrabă de a ne deprograma de toate filozofiile, de a ne decondiţiona de toate credinţele pe care le-am adoptat aşa încât să putem experimenta în mod direct şi nemijlocit Adevărul. Există totuşi patru cărţi care uşurează efortul făcut de cei care vor să îl înţeleagă pe Osho şi filozofia lui de viaţă: „Calea mea, calea norilor albi”, „Eu sunt poarta”, „Psihologia esotericului” şi „Dimensiuni dincolo de cunoscut”.