Matricea creatiei

     Nivelul de înţelegere al omenirii asupra numerelor era mai profund şi mai complex pe vremea când creaţia îşi avea rădăcinile în experienţa directă. Strămoşii şi-au codificat cunoaşterea secretă despre ceruri, în mitologie, muzică, monumente şi unităţi de măsură sacre. Ei au înţeles că maturitatea lumii naturale este reprezentată de perfecţiunea proporţiei şi şi-au dat seama că spaţiul planetar – şi timpul însuşi – este o creaţie a numerelor.
     Raţiunea modernă favorizează cunoaşterea bazată exclusiv pe legile fizicii. Am uitat ceea ce ştiau, cândva, strămoşii noştri: că numerele şi proprietăţile lor creează formele lumii. Străvechile unităţi de măsură păstrează în ele secretele proporţiei şi alinierii cosmice, ascunse de unităţile zecimale arbitrare, ale modului de gândire matematică modern.
Bazându-se pe cunoaşterea codificată în miturile şi monumentele străvechi, precum şi pe datele astronomice actuale, Richard Heath demonstrează că planetele din sistemul nostru solar formează, cu orbitele lor, structuri numerice interrelaţionate. Coeziunea acestor relaţii şi omniprezenţa anumitor numere sacre din cadrul lor formează o matrice a creaţiei, care furnizează dovezi numerice că sistemul nostru solar nu este o creaţie accidentală.