Ma gandesc sa-i pun capat

Jake. Iubita lui. Împreună, şi totuşi fiecare singur. O maşină. Un drum de ţară interminabil, labirintic, nefast. Un monolog plin de angoase şi de întrebări existenţiale. Noapte. Frig. O fermă izolată. Părinţii lui. Un Apelant misterios. Frici şi îndoieli nerostite. Tensiune crescândă. Un om de serviciu. Furtuni de zăpadă şi crize declanşate de gânduri ce nu-ți dau pace. O școală veche. Coridoare straniu de pustii, pe care parcă le cunoști dintr-o altă viaţă. Fugă. Iarăşi fugă. Alegeri imposibile. Ciclicitate. Sfârşit.

Ca o piesă de teatru aproape mută, cartea lui IAIN REID te absoarbe în vâltoarea bizareriilor şi a enigmelor ei, pentru ca apoi să te arunce afară tot neinițiat. La final ești și mai debusolat, şi mai contrariat decât la început. Rememorările naratoarei şi dialogul paralel al celor două instanțe străine care vorbesc parcă dintr-un viitor deja întâmplat alcătuiesc intriga desfășurată în mai puţin de douăzeci şi patru de ore. Douăzeci şi patru de ore fatale.