Adolf Hitler

      Probabil că doar Hristos se poate mândri cu un număr mai mare de biografii decât Hitler. Însă Adolf Hitler are un avantaj incontestabil: arhive cu amintiri și documente pe care birocrația celui de al Treilea Reich le-a adunat, iar Aliații le-au pus la loc sigur, una dintre puținele moșteniri în marea de moloz a Stunde Null, Ora Zero, din iunie 1945. Și totuși, istoria dictatorului încă suscită întrebarea care i-a îngrozit pe soldații americani când au deschis porțile la Auschwitz: cum s-a putut întâmpla? Nu este suficient să spunem că Hitler a încarnat latura aceea obscură care domină umanitatea de pe vremea lui Cain. La început, în zilele tragice din 1940, doar Anglia, deși îngenuncheată, apoi și Rusia și America au înțeles că rămânea doar lupta până la ultima picătură de sânge împotriva omulețului cu mustață: fiindcă întruchipa răul in istorie. Ce avea Hitler atât de deosebit încât să suscite atâta devotament față de rău? Sigur nu era doar un nebun, o marionetă în mâinile marii burghezii germane lacome de putere și de avere. El personifica acea ură antiburgheză și anticreștină care explică multe despre sângele vărsat de fascism și de comunism în secolul XX. Pentru generațiile de azi, crescute cu Star Wars, Hitler e un fel de Darth Vader, sinonim cu tirania, cu brutalitatea, cu cinismul.