Profesorul Constantin I. Stan, excelent cunoscător al literaturii de detenţie (pe care se întemeiază cu precădere), dar şi al documentelor de arhivă (atâtea câte sunt accesibile deocamdată cercetătorilor), pune acum la îndemâna publicului larg o sinteză istorică de ansamblu despre originile şi avatarurile cumplitului experiment penitenciar numit „reeducare”, al cărui trist apogeu l-a constituit „fenomenul Piteşti” (1949-1951, încheiat cu faimosul „proces al torţionarilor”, în urma căruia Eugen Ţurcanu şi principalii săi colaboratori imediaţi au fost executaţi în 1954), dar care s-a prelungit, într-o formă sau alta, până la lichidarea temniţelor politice din România (1964).
Răzvan Codrescu