Limba si cultura romaneasca in Basarabia

În ultimul timp circulă ideea şi chiar s-a scris că limba română vorbită în Basarabia este ca şi inexistentă, că ar fi, în cel mai fericit caz, o limbă "de bucătărie", în sensul utilizării ei într-un cadru intim, într-un cerc restrâns, care nu depăşeşte mediul familial. Cei care fac astfel de afirmaţii au în vedere doar conversaţiile auzite pe străzi, mai ales la Chişinău, unde era interzis a se vorbi româneşte. Or, adevărata limbă română nu se vorbeşte aici, în locurile în care rusificarea a atins proporţii îngrijorătoare, ci la sate, unde populaţia a păstrat cu sfinţenie graiul adevărat al provinciei. Greşeala comisă poate fi uşor remediată, dacă sunt lecturate atlasele lingvistice româneşti, în special cele apărute pentru Moldova, şi cele de la Chişinău. Între ele există o asemănare izbitoare şi, după ce le-ai studiat, nu poţi decât să te gândeşti la faptul că te afli în faţa unuia şi aceluiaşi lucru. Zeci de hărţi cuprind aceleaşi răspunsuri lexicale, fonetismele sunt identice, aspectele morfologice, de asemenea. Basarabia oferă însă şi unele aspecte lingvistice deosebite faţă de alte provincii. Faptul că au fost situate într-o arie laterală sau periferică a dacoromânei, le-a permis graiurilor româneşti din stânga Prutului păstrarea unor fenomene lingvistice esenţiale vechi, elemente arhaice (fonetice, morfologice şi lexicale), rar întâlnite sau chiar dispărute astăzi în alte zone, care au stimulat lupta împotriva graiurilor şi limbilor străine, ce doreau să triumfe, fără a avea nici un suport real.