Magistralele tehnologice ale civilizatie dacice

Aceasta lucrare se compune de fapt din trei cărți publicate de Andrei Vartic pe parcursul timpului la Chișinău. Din păcate cărțile nu s-au bucurat de mare audiență întrucât au avut parte de tiraje restrânse și sunt cunoscute doar de cercul de prieteni ai autorului.

Țin minte că m-am întâlnit, prin anul 2007, cu Andrei Vartic în gara din Bacău (între două trenuri) și avea la el unicul exemplar din cartea „Fierul – Piatra, Dacii – Timpul” pe care am văzut-o numai în trecere și al cărei conținut mi l-a povestit pe scurt deschizând din când în când cartea de care se bucura ca de-o comoară neprețuită. Am rămas fascinat și am râvnit s-o am în mana și s-o citesc pe îndelete. Dar nu s-a putut decât după moartea sa când m-am hotărât s-o reeditez împreună cu alte două cărți: „Magistralele tehnologice ale civilizației dacice” care de fapt și dă titlul volumului de față și „Ner eneat rolist eneaș”, toate trei tratând despre vechimea civilizației dacilor pe aceste meleaguri. Mulți vor spune că dăm prea multă atenție unei civilizații care nu a lăsat prea multe dovezi istorice dar nu și pentru un cercetător avizat precum era Andrei Vartic, care a identificat un număr mare de vestigii în multe așezări de pe teritoriul României, mai cu seama în zona Transilvaniei, și care sunt lăsate de izbeliște de către statul român.

Andrei Vartic a fost un luptător neobosit pentru dezvăluirea adevărului istoric și a făcut nenumărate intervenții pe lângă instituțiile statului român pentru a trezi interesul autoritarilor de a investi în cercetarea, păstrarea și promovarea civilizației dacilor. Amintesc aici că el a fost fondatorul și președintele „Institutului Civilizației Dacice” de la Chișinău care împreună cu cercetători, istorici și arheologi din R. Moldova și chiar din Rusia, au adus la suprafață și au dezvăluit secrete care până în acel moment rămăseseră ascunse ochilor și urechilor cercetătorilor din România.

Din aceste considerente apreciez că lucrarea lui Andrei Vartic are o valoare imensă pentru cercetătorii și arheologii noștri cât și pentru cititorul pasionat de istorie. Celelalte lucrări ale marelui dispărut, apărute la Vicovia, ca „Basarabia, rana de la hotarul de est”, „Timpul lui Eminescu”, „Codul de la Voroneț” și „Pendulul de la miezul nopții”s-au bucurat de mare succes și mă aflu în aceeași situație în care nu mai dețin decât numai câte un exemplar din aceste minunate cărți.