La sfarsitul secolului al XIX-lea, marile puteri europene au luat calea imperialismului, declansand o cursa pentru cuceriri in afara continentului, urmarind o cursa pentru cuceriri in afara continentului, urmarind sa devina puteri mondiale, caracteristic acestei perioade fiind lupta pentru impartirea lumii. Numeroase au fost argumentele conducerilor statelor pentru politicile lor coloniale; in general, nevoia de piete de desfacere ieftine si de plasare a capitalurilor, coroborata cu conceptiile strategice de aparare a granitelor imperiilor au fost principalele argumente.