Pif. Paf. Puf

     Pif era baiatul. Paf era paiata. Puf era catelul. Si tustrei era prieteni la catarama.

    Iar minte? Minte aveau tustrei sa mai imprumute si la altii.

    Nimeni insa n-ar putea sa spuna care dintre ei e mai destept decat celalalt. Nici ei nu se pun de pricina, cand e vorba sa se stie care e mai destept. Cateodata, capetenia jocului era Pif. Atunci Pif si Paf merg dupa el si-i asculta poruncile. Alta data o ia Puf inainte. Atunci baiatul si paiata se supun catelusului. Pe urma, hop! Iata-l si pe Paf ca vine cu ideile lui!

     Ideile lui Paf sunt intodeauna nastrusnice. E o paiata mucalita si plina de haz, cum nu mai are pereche. Aceasta o ghicesti indata ce te-ai uitat intaia data la Paf.

     Te uiti la el: el rade la tine! Sta rezemat pe spate, in maini, te priveste de jos in sus si rade cu gura intinsa pana la urechi.

     Are o haina vargata de toate culorile. in tarcatura aceasta afli orice vopsea iti pofteste inima. Vrei albastru? Poftim albastru! Vrei rosu, iata si rosu! Vrei negru, alb, portocaliu, verde, galben, cafeniu? in haina lui Puf se gaseste cate o proba din toate vopselele. Parca si-a facut costumul dintr-o farfurie intreaga cu coji de oua incondeiate.

     Altul s-ar rusina de asemenea impestritare caraghioasa. Paf e vesel si pare foarte mandru. Tot asa de mandru e si de nasul lui. Un nas lung-prelung, ascutit si rosu in vanat, ca un ardei iute.
Un mot de par verde ii spanzura de sub scufie, pana pe nas. Cine-a mai vazut oare vreodata par verde? Ei, bine, Paf are parul verde si el gaseste ca-i sta foarte frumos. Ba inca el rade inaintea tuturor de asa nazdravanie!

     Daca il apuci cu mana si-l strangi de piept, deodata Paf casca gura si scoate un tipat subtire de muzicuta. Te-ai speriat si l-ai scapat jos. Paf incepe a se da peste cap. O data, de doua ori, de trei ori , de zece ori.

    Se invarte pana ce cade obosit, pe burta cu nasul lui de ardei in pamant: Paf! Asa ramane si crezi ca s-a sfarsit. Te pleci sa-l ridici. Paf zvacneste inca o data in sus si incepe a se da peste cap de-a-ndaratelea, repede-repede, sa nu-l ajungi din urma. Catelul latra la dansul si striga:
- Hei, Paf! Ajunge! Ai sa-ti turtesti nasul, comediantule!