Cartea de la Uppsala

„Parasind Romania, in cautarea libertatii si a unei vieti mai bune, chiar si in momentul cind acestea se puteau gasi si acasa, personajele din romanul meu au decis sa emigreze peste ocean. Pentru unii emigranti, resemnarea si linistea reprezinta telul atins. Pentru altii, mizele sint mult mai mari si, cu cit mai imposibil de rezolvat, cu atit mai pline de perspective. Apar ca scop unic definirea identitatii si restabilirea unui adevar istoric, pentru care merita sa dai totul. Si, cum adevarul despre tara ta, falsificat de istorici, poate sta ascuns intr-o carte cum este cea descoperita intr-un anticariat din Uppsala, miza pe o astfel de sursa devine palpitanta si de neinlocuit. Romanul nu-si propune sa rezolve acest adevar, ci sa ilustreze o preocupare extravaganta a unui emigrant in contextul unei vieti dure, dar normale, asa cum este cea din Megalopolisul american, pe fondul unei ignorante crase de acasa, fara nici o perspectiva decit cea a traiului firesc si a curgerii timpului peste adevaruri de diferite dimensiuni si importante.” (Gellu Dorian)

„Imensul bloc Duane House, dintr-un oras din Statele Unite, adaposteste o «multinationala» de colocatari care numara, pe linga alte sute de natii, si citeva sute de romani, nu toti cu domiciliul fix acolo, cei mai multi dintre ei fiind in tranzit spre nimic sigur in nici o directie. In cadrul acestei comunitati pestrite care nu-si gaseste palierul unificator, despre romanii emigranti nu se vorbeste ca despre celelalte etnii, ci – pe buna dreptate – ca despre o ceata de pripas pe Pamintul Fagaduintei, dezordonata si gata sa se autodistruga. Ce nu se inteleg romanii la ei acasa, d-apoi in alta parte! Gellu Dorian ilustreaza, cu fina putere de patrundere a psihologiei noastre, o Romanie pitoreasca localizata aiurea, in toata mizeria si mai putin splendoarea ei de pretendenta la visul american care intirzie sa apara.” (Vasile Spiridon)