Compania poetilor tineri in 100 de titluri

Ciudat, exista reportaje mult mai tari decât cele de la TV ! Exista poemele unor tineri – toate sunt « ultime » ca filosofia si « prime » ca fotografia. Adevarate ca ezitarile omului etern, crunte ca zvârcolirile timpului nostru,  memorabile ca strigatul oricarui poet nascut, iar nu facut.

Cititi-i pe cei mai buni 15 dintre ei ! Veti descoperi în volumul lor peisajul de suflet al României de azi asa cum nu vrem sa-l vedem, lumea noastra asa cum ne îngrozim sa le-o lasam, energia si speranta pe care ei le-au depozitat în verb.

Faceti cunostinta cu cei care par învinsii de azi, fiind, de fapt, singurii învingatori :

CONSTANTIN ACOSMEI / GABI EFTIMIE / TEODOR DUNA / Ruxandra Novac / Stefan Manasia / Marin Malaicu-Hondrari / CLAUDIU KOMARTIN / RADU VANCU / Dan Sociu / a. urmanov / V. LEAC / Florin Partene / ELENA VLADAREANU / val chimic / DAN COMAN

« În primul rînd, n-am putut sa-mi refuz înca o ocazie de a-i re­citi pe poetii din generatia mea. Mai toata lumea (de la cri­ticii titulari de rubrici în reviste serioase pîna la nenumaratii comentatori de pe blogurile literare) vorbeste despre ei ; des­tul de multi, din  nefericire, o fac în lipsa textelor, astfel ca, de cele mai multe ori, impresia e ca mai mult se vorbeste de noua generatie de poeti decît se citeste din cartile lor. »

                                                                                                                       Dan Coman

« Ce aduc nou noii poeti ? Lipsa lor de livresc este bine compensata de un cosmopolitism trait. Sunt curajosi si cu ver­bul, si cu virgula. Sfideaza, provoaca, detesta apasat, tra­iesc pentru sentiment, desi antisentimental. Consuma muzici, alcool si o  tehnologie pe care o si abhora. Ei chiar sunt ai secolului XXI, din codrii Traciei, dar si pretutindenari. Dis­pre­tuiesc diplomele si onorurile, altele decât cele care privesc poezia lor. Se închid în casa, se ascund (o „jderita“ ne spune pe sleau : „prietenii mei sînt ascunsi în scorburi / în locuri în­tunecate“ !), refuza lumea care li s-a pastrat. Se dezinteresea­za de ecoul critic, iar mass-media,  sinistru politizata, le apare, bineînteles, vulgara, dezgustatoare. Sunt mândri de vul­nera­bilitatile lor si le poarta ca pe niste medalii. În compa­ratie cu ei, optzecistii sunt, într-adevar, învechiti. Doua­mi­istii stiu ca sunt înselati, înteleg cine îi însala si nu mai dau doi bani pe smecherii estetizante sau esopice. Nu mai sunt „bogo­milici“. Dimensiunea etica, interesul pentru social si po­litic nu sunt deloc neglijate. Sunteti preveniti : tinerii poeti români îsi vor tara înapoi. »