Cotul Donului 1942

Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare Ediția a II-a revăzută și completată Autorul proiectului, coordonator și imagini: Dr. Vasile Șoimaru    COTUL DONULUI, O MARE TRAGEDIE ROMÂNEASCĂ, UITATĂ DE STATUL ROMÂN - Vasile ȘOIMARU, Octombrie 2012    ...Despre bătălia de la Stalingrad, considerată cea mai grea, cea mai sângeroasă din istoria omenirii, inclusiv despre tragedia de la Cotul Donului, am citit pentru prima dată în cartea lui Victor Nekrasov (В окопах Сталинграда – În tranșeele Stalingradului), un bestseller din perioada sovietică, în primăvara anului 1967, fiind student în anul trei la Tehnicumul (azi Colegiul) de electromecanică din Chișinău. Mă aflam la practică la Fabrica de mobilă Nr. 5 din orașul transnistrean Tiraspol și locuiam în gazdă cu doi muncitori de la acea fabrică, care sorbeau pe rând cartea cu pricina, contaminându-mă și pe mine de lectura ei. Despre carte am avut cea mai bună impresie. Așa înțelegeam eu (ca şi mulţi alţi cetăţeni sovietici) lucrurile pe atunci... Numai că, mai târziu, în toamna anului 1982, deci, la exact 40 de ani de la evenimentele de pe Volga și Don, am auzit alte adevăruri despre tragedia dată, din gura unui bătrân, Gheorghe Oțetea, veteran al războiului din Est, din comuna Corbasca, județul Bacău. Plângea și vorbea, iar soția lui, Ioana, adăuga pe alocuri, la cele spuse de bătrân, amănunte pe care le auzise tot de la el pe când era mai tânăr și avea o memorie mai bună. Impresiile despre cele auzite de la bătrânul Oțetea m-au urmărit mulți ani la rând. .... Despre acest loc, cel mai blestemat din întreaga istorie a românilor, Cotul Donului, despre bătălia care a avut loc acolo la sfârșitul anului 1942 – începutul lui 1943, s-a vorbit și s-a scris mult, dar nu destul de mult... Nici noi în această lucrare nu vrem să acoperim aceste goluri imaginare din istoriografia și din publicistica românească. Nici nu putem face acest lucru, din simplul motiv că nu avem potențialul financiar respectiv, nici forțele și mijloacele necesare. Mai bine zis, ele există undeva dar nu sunt și nici nu se dorește să fie folosite de cei care le gestionează ineficient, sau le gestionează în cu totul alte scopuri, departe de interesul majorității populației și al istoriei noastre naționale.