Cu mintea mea de femeie

Textele Mihaelei Miroiu din volumul „Cu mintea mea de femeie” recompun un traseu biografic în care sunt surprinse metamorfozele femeii, de la stadiul de copilă, până la maturitatea deplină. Toate neliniştile, toate întâmplările mai mult sau mai puţin plăcute ale unei vieţi trăite, în mare parte, în perioada comunistă sunt privite din perspectiva unei filosofii în care femininul şi feminitatea capătă valenţe pe care societatea românească le-a asimilat doar în parte. Nu e de mirare, aşadar, că autoarea scoate în evidenţă numeroasele situaţii cu care se confruntă o femeie de-a lungul unei vieţi, doar pentru simplul fapt că este femeie. Mihaela Miroiu are încredere că, în cele din urmă, teoriile din arsenalul filosofiei feministe, teorii atât de exersate de către studenţii marilor universităţi ale lumii, vor fi puse în practică şi pe plaiuri mioritice, că există, totuşi, un progres în estomparea prejudecăţilor legate de rolul femeii în societate, de statutul social al acesteia, de ceea ce trebuie şi nu trebuie să facă o femeie. Dincolo de toate acestea, însă, rămâne întrebarea pe care autoarea şi-o adresează, ca pe o ultimă şi supremă provocare: „De ce trăiesc eu şi nu oricine altcineva în locul meu?”