Eleganta Ariciului

      „Sunt mereu foarte sastisita când trebuie sa prezint o carte, caci modul traditional de a o face, în general, înseamna sa o povestesti.  De fapt, chiar daca va trebui sa spun câteva cuvinte, mi se pare ca povestea este destul de mult anecdotica pentru ca, dincolo de personaje si de naratiune, ceea ce ma intereseaza pe mine este sa vorbesc despre ceea ce îmi place.
      Cât despre trama, nu se petrec enorm de multe lucruri. Sunt doua eroine: o fetita precoce si o portareasa care-si ascunde bine jocul,  încearcând sa lase impresia ca e doar o portareasa, ea fiind de fapt foarte citita, foarte erudita si foarte fina.
       Sunt doua singuratati care, pe masura ce în cladirea în care locuiesc se petrec anumite evenimente, ies încetul cu încetul din singuratate, se schimba, se transforma, renasc. Vor trai o gramada de transformari interioare. De îndata ce am spus asta, mi se pare un pic superficial. De fapt, când scriu, nu o fac ca sa spun o poveste, chiar daca, la capat, ea însasi se povesteste. Scriu pentru placerea cuvintelor si a stilului; îmi place mult sa simt asta scriind texte si, în plus, sa încerc de fiecare data placerea unica de a scrie, într-un mod cât mai potrivit si cât mai pur posibil, sper eu, ceea ce resimt. Pe de alta parte, povestea si scriitura sunt pentru mine mijloace de a evoca lucruri care ma intereseaza  si lucruri pe care le iubesc. L-am auzit pe cineastul Jeunet, referitor la "Fabulosul destin al lui Amélie Poulain" explicând ca, ani de zile, notase într-un carnetel tot ceea ce îl interesa si tot ceea ce îi placea în ideea ca într-o zi sa le tdaranspuna într-un film. Si astfel a aparut Amélie Poulain.

      Acest roman este, într-o oarecare masura, acelasi lucru, adica mi-a facut enorma placere ca, prin vocile celor doua eroine, sa-mi transcriu iubirea pentru placerile cotidiene, pentru arta, pentru Japonia, pentru anumite fiinte, pentru întâlnirea dintre aceste fiinte, pentru unele emotii estetice. Mi se pare ca asta mi-a facut cea mai mare placere si e ceea ce ma interesa cel mai mult. Va doresc lectura placuta. În orice caz, sper asta. La revedere si pe curând.”

Muriel Barbery

      „Deosebit de recomandat tuturor celor care iubesc genul de roman a carui samânta se sadeste într-un ungher al sufletului, creste pe nesimtite, înflorind neasteptat si deosebit de spectaculos.”

Marie Claire (Franta)

      „Soarta romanului "Eleganta ariciului", scris de tânara Muriel Barbery, a fost consemnata într-o formula neputincioasa, dar graitoare: «du jamais vu». […] Eleganta ariciului vorbeste cu seninatate, usurinta si gratie (eleganta) despre probleme grele intelectual si împovaratoare existential.”

DANIEL NICOLESCU, Ziarul Financiar