Iubitele sotului meu

       Lucy Shoreman, o americancă de treizeci de ani, cu o carieră de succes în domeniul afacerilor,  căsătorită cu un bărbat cu aproape 20 de ani mai vârstă, află de la acesta că a avut, numai în  decursul celor patru ani de când sunt căsătoriţi, trei iubite. Onest în felul lui, soţul îi mărturiseşte că, de fapt, ele sunt mult mai multe, că este peste puterile lui să nu se îndrăgostească de fiecare dată când are ocazia şi că a sperat doar că lucrurile se vor schimba datorită iubirii pe care i-o poartă soţiei lui. Lucy îşi părăseşte soţul şi după şase luni se întoarce, în principal la îndemnul mamei, care o anunţă că acesta mai are de trăit foarte puţin timp, fiind bolnav de o boală în fază terminală.
     Ceea ce urmează este surprinzător şi nebunesc la culme. Părându-i-se nedrept să fie singura care să împartă cu el „greul“, după ce toate celelalte iubite îi fuseseră alături numai „la bine“, Lucy începe să le sune pe iubitele soţului ei muribund, invitându-le să se programeze să facă pe infirmierele la căpătâiul lui. Şirului de iubite, de toate vârstele, profesiile, profilele şi disponibilităţile, i se adaugă şi un prezumtiv fiu, un bărbat fermecător de vârsta lui Lucy.

      Este doar începutul. Animată de o adevărată vocaţie de a valorifica şi cele mai  nefavorabile circumstanţe şi de imboldul de a recicla şi cele mai nocive sentimente, Lucy reuşeşte să împingă povestea, alertă şi populată de o galerie de personaje vii şi complexe, spre înţelegere, compasiune şi investire pozitivă.