Intâlnirea nr. 4: Alegerea Sarei
Când mă trezesc, am capul tulbure. Frânturi si părţi dintr-un vis ce îţi lasă senzaţia de ceva foarte real încă îmi persistă în minte şi îmi ia câteva minute să separ realitatea de ficţiune. în acest vis, toţi tipii au venit acasă la bunica, pregătiţi să mă ia la întâlnire. Era ca o apocalipsă zombie, cu excepţia faptului că tipii nu erau morţi.
Mă înfior şi dau aşternuturile deoparte, sperând că un duş va îndepărta coşmarul. Coborând scările, aud zgomot din bucătărie. însă nu mal simt groaza cu care sunt obişnuită. In schimb, mă pomenesc întrebându-mă dacă verişoara mea Frannie a reuşit s-o convingă pe mătuşa Kelsey s-o lase să se uite la Coşmar înainte de Crăciun, despre care nu mai contenea să vorbească ieri la micul dejun. Şi oare Olivia şi Charlie ştiu ce se întâmplă cu Wes şi Laurel?
Mda, chiar vreau să ştiu răspunsul ia întrebarea asta.
Judd e prima persoană pe care o văd când intru în bucătărie.
— Ce mai faci, Sophie? strigă el din locul unde stă cu Charlie la una dintre mesele suplimentare.
Alţi membri ai familiei mele mişună prin bucătărie şi camera de zi cu căni de cafea în mâini şi farfurii pentru micul dejun. Judd e îmbrăcat tot cu puloverul de-aseară, însă arată de parcă cineva i-a mâncat toate bomboanele, lăsând în urmă ambalajele care încă ies pe fundul renului.
Merg la el şi arăt înspre pieptul Iui.
Se pare că ai fost jefuit.
El priveşte în jos, apoi îşi dă capul pe spate şi izbucneşte într-un râs suficient de puternic, încât să capteze atenţia familiei mele foarte zgomotoase.
— Nu. Doar că mi s-a făcut puţin foame pe Ia miezul nopţii. La Charlie acasă nu e, efectiv, nimic de mâncare.
Charlie îi dă peste umăr.
— Frate, avem mâncare!
Bunica a aşezat micul dejun sub formă de bufet suedez, aşa că înşfac o farfurie şi aştept la coadă în faţa blatului de bucătărie. Aromele de şuncă, scorţişoară şi cafea mă fac să salivez.
Cele patru fete ale mătuşii Kelsey stau aşezate în nişte scaune lipite de perete şi toată faţa le e acoperită de glazură...