... dă-mi voie să termin, lasă-i să se gândească o clipă la asta şi dacă nu se răzgândesc atunci spune-le care crezi tu că vor fi urmările - spune-le că la un moment dat în viitorul apropiat, anul ăsta sau la anul, o să primească un raport despre un accident, întocmit de Poliţie sau de Autoritatea Rutieră, din care o să reiasă că de vină pentru ciocnire e cel care-a hotărât să pună suprafaţa aia pe un drum drept care trece printr-un sat unde limita de viteză-i de optzeci de kilometri la oră şi figura lui Casey a înflorit într-un zâmbet larg să le pasăm responsabilitatea exact, şi-atunci n-o să ne mai frece atâta cu suprafaţa aia dacă o să creadă că există riscul să-şi vadă numele târât în nişte proceduri judiciare păgubitoare o să le cam dea de gândit iar scrisoarea te pune la adăpost în caz c-o să aibă loc vreun accident ar trebui să meargă, a zis Casey, deschizând uşa şi dând din cap de parcă vedea deja problema rezolvată, în tot cazul o să încerc, mulţumesc Marcus nici o problemă, să mă ţii la curent o să te ţin, stai liniştit şi a tras uşa după el şi-a plecat, lăsându-mă să savurez senzaţia liniştitoare că făcusem treabă bună în rolul şefului mai vârstnic şi mai înţelept, transmisesem mai departe ponturile meseriei, un sentiment plăcut care a durat până la sfârşitul zilei, când am lăsat o grămadă de facturi la departamentul de contabilitate de vizavi în drum spre mail unde câţiva trecători traversau gazonul şi doi puşti în uniformă de şcoală îşi pasau o minge, întreaga seară fiind încărcată de acea senzaţie de sfârşit de iarnă când încă nu s-a făcut de-a binelea primăvară şi cine ştie de ce am hotărât să dau o tură rapidă până la Keeva ca să văd care-i treaba pe şantierul cu...