Aşa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni şi răi

Barbu Ollănescu-Orendi s-a născut în 1934, într-o familie din înalta societate bucureşteană, cu rădăcini în vechi familii boiereşti din Ţara Românească şi Moldova, care au dat ţării avocaţi, ofiţeri superiori, profesori universitari şi oameni politici. A primit o educaţie severă, nimic neobişnuit pentru elita noastră de atunci: şcoală în limba franceză, cursuri de dans, de scrimă şi de echitaţie, cercetăşie în munţi, maniere impecabile. Cursul firesc al vieţii lui s-a rupt însă în 1944, când, de fapt, întreaga elită românească a fost pusă în faţa duşmanului ei natural: comunismul. De atunci familia sa a fost încontinuu hăituită de Securitate, iar în 1960 inevitabilul s-a produs: şi el, şi părinţii săi, şi rudele au fost închişi pentru „uneltire împotriva orânduirii sociale“. După eliberarea din închisoare, reintegrarea s-a dovedit imposibilă. În 1977 a urmat plecarea din ţară, dar nu şi o rupere definitivă de trecut.