Acest prim volum – din cele trei preconizate – conţine perioada 1943 şi până în 1949, adică până când intervine prima arestare, în 1950. Demn de menţionat este faptul că Părintele Arsenie a suferit şi în această perioadă. A fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, dus la Bucureşti şi eliberat pe 30 iulie 1945, pentru că nu i s-a găsit nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina de a-i fi ajutat creştineşte cu hrană pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită notorietăţii sale printre credincioşii creştini, este schingiuit o lună şi jumătate, silit să dea repetate declaraţiii, fiind apoi eliberat. George Enache susţine că prima arestare a Părintelui Arsenie a avut loc în vara anului 1945 şi că totul a plecat de la excesul de zel al proaspătului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese că va curăţa Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de război şi la dezastrul ţării.
Pentru prima oară au fost studiate toate dosarele Părintelui Arsenie Boca. Spunem toate, pentru că două dintre acestea au fost îndosariate de Securitate sub numele de Boka Zian. De altfel, numele Părintelui Arsenie Boca se mai regăseşte notat în Arhiva CNSAS nu doar ca Zian Boka, ci şi ca Zian Vălean sau Boca Vălean Zian, lucru care a scăpat numeroşilor cercetători.
Cele şase volume, plus cele conexe, care-l privesc pe Părintele Arsenie Boca, demonstrează atenţia pe care i-au dat-o autorităţile române, fie ele antonesciene sau comuniste. De altfel, Părintele Arsenie Boca a fost urmărit de Securitate şi pe patul de moarte. În perioada 1983-1989 a locuit la Sinaia. A făcut unele deplasări scurte şi discrete în ţară. În aprilie 1989, fiind imobilizat de boală la pat, este vizitat ultima dată de securişti, iar la 28 noiembrie trece în Biserica Biruitoare.