Spectacolul rezonantei. Eseuri, evocari, sinteze

      Al treilea volum al seriei de autor Dinu Pillat, Spectacolul rezonanţei (titlu ales de Monica Pillat pentru a evidenţia diversele nuanţe ale criticii de receptare, specifice viziunii autorului), are ca punct de plecare ediţia lui George Muntean, Dinu Pillat. Itinerarii istorico-literare, 1978. Cartea cuprinde studiile critice din perioada 1942–1974, distribuite tematic în secţiunile: Scriitorul ca personaj, Principiul reverberaţiei şi Lecturi. Addenda include pagini din corespondenţa lui Dinu Pillat cu câţiva intelectuali de renume precum Cezar Petrescu, Lucian Blaga, G. Călinescu, Dumitru Micu, Ov.S. Crohmălniceanu etc.

      „Demersul lui Dinu Pillat [...] este invers celui călinescian, cu care are totuşi comună poziţia iniţială în faţa materialului adunat: la G. Călinescu imaginaţia merge în fascicole dilatante, expansive, în vreme ce la Dinu Pillat imaginaţia acţionează în fascicole concentrate, ca un «laser». De aceea şi textele respective sunt de o foarte strânsă economie, însumând, surprinzător, un extrem de redus număr de pagini. [...] Imaginaţia nu este numai, cum îndeobşte se crede, darul fabulaţiei; ea este în primul rând şi în mod esenţial întemeiată pe simţul realului, e însuşirea de a instaura imagini irevocabile, ceea ce Dinu Pillat, cu metoda sa «behavioristă», a realizat magistral în arta sa de biograf şi portretist.“ (Alexandru PALEOLOGU, 1976)

      „Ca şi Ion Pillat, poetul zonelor medii ale sensibilităţii, Dinu Pillat este criticul prob, care nu urmăreşte seducerea cititorilor prin jocurile de artificii ale inteligenţei. Amândoi, la lectură, îţi lasă un sentiment de securitate şi de încredere. Acele «côteaux modérés» pe care Sainte-Beuve şi le asuma, în critica lui, sunt şi perspectivele poetice ale tatălui, şi acelea critice ale fiului.“ (Şerban CIOCULESCU, 1978)

       „El nu abordează o singură temă sau sferă de preocupări, ci preferă subiectul global, pagina concentrată, unde trebuie spus tot despre tot. Selecţia sa e riguroasă şi tot ceea ce ţine de sfera detaliului, eliminat. Non multum, sed multa este dictonul lui, după cum ar putea foarte bine să fie multum in parvo. Este aici o rigoare de om de cultură şi de spirit enciclopedic rafinat, pentru care secretul existenţei e de a nu abuza în chip nepermis de interlocutor. [...] Reprimându-şi cu bună ştiinţă coarda analitică, Dinu Pillat este prin ceea ce scrie un avar, dar un avar care n-a pierdut facultatea de comunicare atât de pregnantă la toţi Pillateştii şi pe care Dinu pare a o fi moştenit de la tatăl său.“ (Mircea POPA, 1978)