Anotimpuri

Atâta va rămâne

Cu-atâta veţi rămâne din mine peste ani,

Cu-aceste versuri scrise din sufletul ce-l am.

Şi greu e prin cuvinte să spui ce-ai vrea să spui,

Căci anii trec degrabă, rămâi al nimănui.

E pentru prima oară când pragul dintre ani

Mă sperie-n adâncuri, căci prea mult nu mai am.

Şi fiecare clipă ce trece pe furiş,

Ne tot transformă-n umbre uitate

Şi pâș, pâș, e viaţa care trece

Şi-mi pare-atât de rău, căci sufletul e tânăr

Dar trupul... îmbătrâneşte rău.

Şi-mi pare rău degeaba că viaţa s-a cam dus,

Nimic nu se întoarce, acum sunt la apus.

Şi-mi dau curaj într-una, mai pot încă să fac

De lucruri o mulţime, dar până când?

Şi tac, când văd cum cu încetul, ne stingem an de an,

Atâta va rămâne din mine peste ani!