patru milenii de poezie in talmacirea lui Lucian Blaga

       „N-am intenţionat să dau, cu această culegere, o antologie a poeziei lirice universale. Citind şi recitind stihuri cântate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africii, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorinţa arzătoare de a anexa şi de a asimila graiului nostru o seamă de poezii, dintre cele mai frumoase, ale literaturii universale. Nu m-a interesat numărul. M-au interesat doar caratele.
         Traducând – mi-am domolit o aprigă sete. Traducând – m-am îmbogăţit cu o experienţă. Doream să văd în ce măsură poezia poate fi trecută dintr-un grai într-altul. Traducând - m-am simţit crescând. Căci m-am ostenit numai cu poezii ce mi-au stârnit încântarea şi care, prin tălmăcire, puteau să devină într-un fel ale mele, ale noastre, ale Românilor.“ (Lucian BLAGA)