Puterea mortilor asupra celor vii

     „Gabriela Melinescu a scris vreo douazeci si cinci de carti, in romaneste sau in suedeza, de poezie, de proza, reportaje, multe alte volume de traduceri. Tot ea deseneaza cu o mina (stinga, se pare) care are vocatia misterului si intuitia fantasmelor si face gravura, traind, de fapt, la granita dintre moarte si viata. Poate din cauza aceasta, si nu din motive care ar viza handicapurile criticii, cel mai bine este sa o numim pe Gabriela Melinescu poeta. Din orice vers si din orice linie se intrevede o constiinta care interogheaza sensurile fiintei, asumindu-si fragilitatea, dar si marea responsabilitate a cunoasterii si trairii dupa un cod impus de pozitia omului fata de absolut.”
     „Ceea ce surprinde la Gabriela Melinescu este vointa de a curma efuziunile, invatind pe propria piele un alfabet al retinerii.”
     „Poezia Gabrielei Melinescu n-a incetat (virtual) sa se afle in inima unei miscari de innoire lirica, ascendenta din anii ’60 si deplin cristalizata in deceniul al noualea. Prezenta/absenta, aceasta opera se situeaza de pe acum, intr-o perspectiva istorico-literara, pe inaltele paliere ale originalitatii.”