Ritmuri de imblinzit aricioaica

„Cu Ritmuri de imblinzit aricioaica, poezia Doinei Ioanid dobindeste o intensitate a vibratiei poetice pe care volumele anterioare o lasau doar sa se intrevada. O poezie a destramarii si a singuratatii, cu atit mai tulburatoare cu cit autoarea nu recurge la „podoabe”. Lirismul se naste si creste din privirea necrutatoare, dar empatica aruncata asupra lumii din jur, din ritmul existentei si dintr-o profunda si emotionanta asumare a destinului.” (Carmen Musat)
 
Venita dinspre Cristian Popescu si suprarealistii francezi, dar si dinspre prozopoemele lui Rimbaud si Bacovia, poezia Doinei Ioanid a fost dintotdeauna un jurnal de stari interioare ale sensibilitatii repliate spre sine. Butonul intensitatii afective este dat insa acum la maximum, iar glacialitatea spectrala, retro a „duducai de martipan” a lasat de mult locul vulnerabilitatii depresive si inadaptarii mature, visceralitatii revoltate si mizeriei agresive a cotidianului. Fantasma personala care bintuie secventele – sau diapozitivele – acestui nou volum este „aricioaica”, animal totemic al singuratatii retractile, „tepoase” si interiorizate. O singuratate ai carei demoni sint imblinziti, totusi, de calitatea autoscopiei si de rafinamentul imaginarului decadent. Autoare prin excelenta imploziva, Doina Ioanid este una dintre cele mai substantiale, mai rezistente si mai pure voci ale poeziei romanesti din ultimul deceniu.” (Paul Cernat)