Covid, minciuna veacului

Măsurile mai multor guverne legate de combaterea molimei covid-19 au însemnat o gravă atingere a libertăților cetățenești. China, stat totalitar comunist care a impus prima acest fel de măsuri, a devenit modelul urmat și de așa zisa lume democratică. După părerea mea (pe care o argumentez în această carte) China a avut motive politice interne complet extramedicale pentru a anula libertatea de mișcare a cetățenilor din Wuhan, care în anul 2019 făcuseră manifestații de stradă în care contestau autoritatea Partidului Comunist. Noul coronavirus, descoperit în acel an, a fost doar pretextul pentru stăvilirea revoltei populației.
A apărut în această perioadă o sectă agresivă – „apocalipsa covid” – ai cărei membri nu acceptă nici un fel de argument ci doar repetă propaganda autorităților, pe care o consideră adevăr absolut (indiferent cîte contradicții au apărut în declarațiile oficiale de-a lungul vremii) și declară drept proști sau vînduți Moscovei pe cei care nu le sînt pe plac. Adepții sectei se proclamă iubitori de oameni (lozinca lor favorită este „stați acasă ca să salvați vieți”), dar deseori lansează blesteme împotriva ereticilor de tipul „vedea-te-aș bolnav de covid la terapie intensivă”. Urmărind mesajele de pe rețelele de socializare ale sectanților rămîi cu impresia că, în iubirea lor de oameni manifestată prin preocuparea de a salva vieți, ar fi dispuși să omoare vreo 10000 de români ca apoi să prezinte niște grafice că au făcut foarte bine, fiindcă altfel ar fi murit 1 milion. Ei seamănă cu cei din Evul Mediu care ziceau că ciuma apare datorită unei vrăjitoare. Trebuie arsă pe rug vrăjitoarea și așa se va scăpa de ciumă. O ardeau, și uneori molima scădea. Alteori nu scădea, semn că n-au ales corect persoana care trebuie arsă pe rug.
Scriitorul de literatură științifico-fantastică Isaac Asimov, în cartea „Caverne de oțel”, își închipuia o lume în care omenirea e împărțită în 2 grupe: cei care au rămas să trăiască pe Pămînt, și cei din Lumile Exterioare (stații în spațiul cosmic). Ălora din Lumile Exterioare le era scîrbă de pămîntenii care colcăiau de microbi datorită lipsei de igienă care domnește pe Pămînt. Dar nici între ei nu se întîlneau, aveau roboți care le procurau tot ce e nevoie și dacă aveau de discutat o făceau prin videotelefon. Era considerat o chestie extrem de scîrboasă să stai în aceeași încăpere cu altă persoană și să respiri din aerul care poate cu puțină vreme înainte trecuse prin plămînul altuia. Se pare că vremurile închipuite în acest roman SF devin realitate. Distrugerea relațiilor sociale poate face mai mult rău decît un virus.