Psihologia superstiţiei

De ce e atât de răspândit comportamentul superstiţios? Cum se constituie şi se întreţine acest comportament? Există o personalitate superstiţioasă? Chiar şi într-o societate avansată tehnologic, cum este cea contemporană, superstiţiile sunt la fel de răspândite ca oricând. De multe ori, fenomenele din laboratorul de psihologie sunt foarte îndepărtate de complexitatea necontrolată a lumii exterioare, iar în cazul superstiţiei prăpastia pare deosebit de mare. Deşi niciun adevăr psihologic simplu nu poate explica diferite practici precum numerologia, apelul la vrăjitoare sau folosirea talismanelor, psihologia modernă poate să explice multe din superstiţiile noastre foarte răspândite. Vom vedea că superstiţiile nu sunt anormale. Ele sunt de fapt un rezultat paradoxal, în mare măsură previzibil, al proceselor ce controlează învăţarea şi cogniţia umană.

Concepţiile de tip mana [magice] sunt atât de frecvente şi atât de larg răspândite, încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu ne confruntăm cu o formă de gândire permanentă şi universală care, fiind o funcţie a unei anumite situări a minţii în faţa lucrurilor, trebuie să apară de fiecare dată când există această situare. -- Claude Lévi-Strauss

Cercetările asupra controlului şi asupra beneficiilor pe care le oferă acesta conduc la două concluzii importante privind superstiţiile bazate pe iluzia controlului. În primul rând, dorinţa de control omniprezentă a oamenilor este o motivaţie importantă a comportamentului superstiţios. Superstiţiile oferă un sentiment al controlului asupra incontrolabilului. În al doilea rând, cercetările lui Shelley Taylor sugerează că, atunci când superstiţiile sunt exercitate în contextul stresului sau al ameninţării, controlul iluzoriu ce rezultă poate avea valoare psihologică. Mai multe dovezi în favoarea acestui fapt pot fi găsite într-o serie de studii de laborator care arată că, în condiţii de stres, jucătorii preferau jocuri de noroc ce ofereau un sentiment iluzoriu al controlului.

Stuart A. Vyse este profesor la catedra de psihologie a Colegiului Connecticut.


Cuprins:

Prefaţă
Mulţumiri
1 Credinţa în magie
2 Persoana superstiţioasă
3 Superstiţia şi coincidenţa
4 Gândirea superstiţioasă
5 Copilul care creşte superstiţios
6 Este superstiţia anormală, iraţională sau nici una, nici alta?
7 O concepţie magică despre lume
Încheiere
Note
Bibliografie