Biblia şi fantomele sale

Didier Dumas propune o abordare cu totul nouă a mitologiei biblice, mai precis a primelor unsprezece capitole ale Genezei – de la Facere și până la Turnul Babel, de la Adam și până la Noe. Ȋn viziunea sa, Biblia constituie fundamentul patriarhatului transgenerațional. Analiza autorului clarifică în acest fel cel de-al cincilea verset din Cele Zece Porunci, unde aflăm că păstrarea secretului greșelilor părinților se transmite de-a lungul a trei-patru generații. Astfel, se face că experiența lui Cain și a lui Abel prefigurează teoria lacaniană despre Numele Tatălui, iar condamnarea lui Cain – teoria fantomei, elaborată de Nicolas Abraham. Mitul lui Ham și al lui Canaan nu este altceva decât o teorie a constituirii claselor sociale, iar Turnul Babel – o exemplificare a impulsurilor gregare. Didier Dumas analizează aceste corespondențe, utilizând o tălmăcire mult mai apropiată de originalul ebraic al Vechiului Testament, pe care o compară critic cu traducerile mai larg răspândite, pe care le moștenim astăzi, dar mult depărtate de sensurile inițiale. Și iată cum teoriile elaborate de autor timp de un deceniu, lucrând cu copii nevrotici, erau deja schițate în Geneză...