Cand usile se deschid. Primele intalniri psihanalitice

Într-o discuție cu un bun prieten, din vorbă în vorbă, acesta îmi zice pe ton hotărât: – E, și acum, spune-mi te rog, tot ce trebuie să știu despre când e momentul pentru a intra într-o psihanaliză. – Greu de spus despre Tot ce trebuie să știi, i-am răspuns. Uneori, e ca atunci când simți că Sacul personal e prea plin și greu. Când ratezi Tramvaiul pe care în mod obișnuit, îl iei, cu ochii închiși. Când De niciunde îți iei Leapșa și o stare de Acrealăte aruncă într-un Carusel ce-ți face stomacul Ghem. Când te întrebi Cum poți scăpa de Piticul ce-ți stă în spatele minții, de Monstrul ce-ți chinuie visele or gândurile când, în Camera închisă, rămâi doar tu cu tine. Când, nu mai reușești să vezi luminița de la capătul tunelului oricâte Artificii ai încerca, atunci, e timpul să spui Aha!, ăsta-i un moment bun, pentru intrarea într-o psihanaliză. Rămânem în tăcere, Fără cuvinte, pentru câteva minute. Când ușile se deschid, momentele de tăcere sunt inevitabile: e tăcerea ce ne pregătește pentru a găsi înăuntru, ceea ce ne aduce deschiderea acestora.