Copiii nostri, odata cu intrarea in aceasta lume, se afla cu adevarat in primejdia de a urma una dintre aceste cai gresite: fie nu se impotrivesc lumii si, acceptand valorile ei false, raman in aparenta crestini, indaratul unei „masti“ a bunei credinte, fie, dimpotriva, se separa de aceasta intr-un fel de „ghetou ortodox“, luand o pozitie ostila fata de tot ce ii inconjoara. In general, ne stabilim singuri astfel de obiective: ori ne straduim sa-i adaptam pe copii la aceasta lume cu orice pret, ori, dimpotriva, ii facem incapabili sa se adapteze, incat ajung sa simta teama fata de lume sau dispret si superioritate fata de cei ce nu fac parte din comunitatea lor. Aceste atitudini sunt distructive. Trebuie sa ne dam seama ca scopul educatiei crestine nu poate fi decat unul singur: cel de a pregati pentru Hristos madulare vii ale Bisericii. Aici apare problema noastra cea mai dureroasa: cum sa facem in asa fel incat copiii nostri, iesind in societate, sa ramana crestini adevarati.