Viata cotidiana a Parintilor desertului in Egiptul secolului IV

      La sfârşitul secolului IV de-a lungul Văii Nilului s-a desfăşurat epopeea extraordinară a monahismului creştin: la început unul câte unul, mai apoi cu zecile şi cu miile, ţărani creştini copţi părăsesc regiunile fertile şi populate ale Egiptului pentru a se afunda tot mai adânc în deşert. Renunţare, tăcere, asceză şi contemplaţie într-o dramatică luptă cu patimile şi cu demonii alcătuiesc programul spiritual tenace al acestor primi monahi. Vieţuirea şi înţelepciunea acestor eroi creştini ai ascezei şi rugăciunii au dobândit rapid o celebritate universală prin istoriile şi zicerile lor cuprinse în colecţia Patericului. Tradusă şi difuzată în întreaga creştinătate, ea beneficiază până astăzi de o extraordinară şi binemeritată popularitate. Intrat în 1941 ca novice la abaţia benedictină de la Solesmes (Franţa), al cărei bibliotecar, profesor de patristică şi prior a devenit ulterior, părintele Lucien Regnault a colecţionat şi tradus în franceză toate „Apoftegmele” cunoscute ale Părinţilor pustiei. După doi ani petrecuţi în Egipt pe locurile unde au vieţuit primii anahoreţi egipteni şi după peste patruzeci de ani de studiu al textelor care păstrează memoria lor, părintele Lucien reconstituie în această carte de sinteză într-un mod plastic şi sugestiv existenţa de zi cu zi a acelor bărbaţi excepţionali care au fost Părinţii pustiei. Viaţa cotidiană a Părinţilor deşertului în Egiptul secolului IV e o lectură indispensabilă pentru toţi cei ce doresc să înţeleagă mai bine Patericul.