"Nu sunt putine marturisirile lui Liviu Rebreanu despre propria-i opera, dar una dintre ele, reluata de câte ori a avut ocazia, e de natura sa surprinda, în ciuda motivatiei ce o avanseaza. Întrebat de reporteri despre preferintele sale în legatura cu creatiile-i românesti, nu a ezitat niciodata sa raspunda Adam si Eva.
Nu stiu daca preferinta autorului pentru Adam si Eva se explica prin propriile lui marturisiri sau daca avem si noi dreptate prin încercarea de a identifica un mecanism mai putin vizibil în vesnic tainuitele miracole ale creatiei. Sau poate sa fie pur si simplu o afectiune aparte, ca pentru un copil ceva mai sensibil si firav, având nevoie de o atentie speciala. Cine stie... "