Scrierile lui Carson McCullers (1917-1967) au fost adeseori descrise ca
gotice, groteşti şi bizare, dovedind o clară preocupare pentru
morbiditate, dar şi o imensă capacitate de umor, care joacă un rol
vital în opera autoarei, la fel ca la Mark Twain şi Faulkner.
McCullers reuşeşte să combine cu succes în opera sa oroarea cu umorul,
într-o viziune tragicomică asupra vieţii. Este un tip special de umor,
care îşi are rădăcinile în originile sudiste ale scriitoarei; de
altfel, McCullers consideră că această viziune asupra vieţii este
comună literaturii sudiste şi celei ruse, „ieftinătatea vieţii
omeneşti“ fiind atitudinea dominantă în ambele.
Rezultatul acestei atitudini îl constituie cruzimea şi suferinţa care
străbat literatura sudistă – o juxtapunere îndrăzneaţă şi aparent
nemiloasă a tragicului cu comicul, a măreţiei cu banalitatea, a
sacrului cu obscenul, a sufletului omului în totalitatea lui cu un
detaliu material. Farsa şi tragedia se suprapun, iar efectele lor sunt
simţite în mod simultan.
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.