Ma numesc Selma

Fugind din calea unei morţi sigure, Salma alege refugiul în închisoare, unde dă naştere unei fetiţe care îi va fi însă imediat luată de către statul iordanian şi dusă într-un orfelinat pentru copiii nelegitimi.
       Adoptată apoi de o călugăriţă misionară, Salma imigrează în Anglia, unde începe o nouă viaţă, în poate cel mai britanic oraş din toate, Exeter. Aici, tânăra musulmană încearcă din răsputeri să se adapteze, să-şi învingă complexele şi prejudecăţile, dar teama obsesivă, durerea exilului şi dorul de copilul care i-a fost răpit o împiedică în fiecare clipă.

"Scriu ca să depun mărturie şi să fac dreptate. Scriu ca să exorcizez temerile oamenilor. Scriu în încercarea zadarnică de a-mi insufla mie însămi curaj. Drumul a fost şi mai este încă lung, cu multe oprelişti, dar fără opriri, însă, totodată, plin de recompense şi de surprize plăcute."