"Memoriile unui tinar ticnit" este primul roman al lui Beigbeder, aparut in 1990. Putini critici vorbesc insa de performantele lui estetice. Pierre Jourde le considera nule, de pilda, in "La Littérature sans estomac", dar rateaza miza literaturii lui. O data cu Beigbeder, proza literara a primit doua lovituri aplicate de acelasi pumn in acelasi loc: in primul rind, a devenit o anexa a retoricii publicitare – mai degraba decit sa si-o fi anexat; in al doilea, o „prezentare a imprezentabilului“, intr-un alt sens decit cel dat de Lyotard: se afiseaza ca literatura, intr-un gest iconoclast, ceea ce ar trebui sa fie antagonic literaturii, asa cum pisoarul lui Duchamp ar trebui sa fie opusul artei. Intr-o epoca imuna la socuri estetice, insa, etalarea de care vorbesc se poate traduce prin „afirmarea inutila a inutilului“, asemanatoare cu actele eroilor emisiunii de pe MTV, Jackass: nihilism la patrat, un „nu“ amuzant spus „nu“-ului raspicat si serios sau „da“-ului prescriptiv ori admirativ.
"Mai era si Marc Marronnier. Marc Marronnier se indragostea in zilele cu sot si voia sa moara in zilele fara sot. Marc Marronnier se considera un dandy, insa nu se putea impiedica sa nu-si vare degetele in nas, de fata cu lumea. Marc Marronnier iubea lumea intreaga. Marc Marronnier avea o mutra care cere palme. Stiu eu ce spun: Marc Marronnier sunt eu. Asta mi-e viata: un sir de ejaculari precoce; nu m-am putut abtine niciodata sa traiesc."
Traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu.
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.