Nastasia, un amor de aproape un an

      In acest roman-jurnal, pe un ton adesea violent, încărcat de amărăciune şi hilaritate deopotrivă, autorul reafirmă într-un stil sacadat certitudinea unei imposibile omogeneităţi a căutării de sine. Şi că nu putem fantasma, după cum nu am putea trăi fără a ne înfrunta cu cinism iluziile. Iar comunicarea cu ceilalţi ar putea să însemne şi o teribilă confesiune către tine însuţi, o poveste unică alcătuită din fâşii de trăire, incompatibile, nebune şi incoerente.
Dacă amesteci lucrurile la întâmplare ca să afli adevărul, spune autorul undeva, singurul adevăr ar fi întâmplarea însăşi…