Rege, dama, valet

„Dintre toate romanele mele, aceasta nemaipomenita fiara e cea mai jucausa”, scria Vladimir Nabokov despre Rege, dama, valet – povestea unui triunghi amoros, o tragicomedie cu influente oedipiene, avindu-i ca protagonisti pe Dreyer, sotul afacerist bogat, Martha, sotia lui mercenara si deosebit de senzuala si Franz, nepotul lor miop.
 
„Daca, totusi, vreun freudian hotarit reuseste sa se strecoare, el sau ea trebuie sa fie avertizat ca numeroase capcane crude au fost plasate, ici si colo, in roman...”
 
„Fara indoiala, Nabokov este un laureat al cruzimii. Abia daca cruzimea exista in alte parti; toti acesti Lovelace si Osmond se dovedesc a fi – si nu la o a doua vedere – mai mult un soi de huligani sau tirani in comparatie cu Humbert Humbert, cu Hermann Hermann (precursorul sau) din Disperare, cu Martha din Rege, dama, valet. Nabokov intelegea cruzimea; o trata cu intelepciune; ii cunostea intonatiile speciale.” (Martin Amis)
 
„In sfirsit, chestiunea titlului. Acele trei carti de curte, toate de cupa, le-am pastrat dupace am decartat o pereche mica. Cele doua carti noi care mi-au venit pot justifica riscul, fiindca am avut dintotdeauna mina de aur la acest joc. Cu fermitate, cu atentie, cu grija, prin ceata intepatoare a fumului de tigara, o margine razbate in afara... Nu pot decit sa sper ca bunii mei parteneri, intesati de ful si de chinte, vor crede ca merg la cacealma.”(Vladimir Nabokov)
 
„Rege, Dama, Valet... A fost cel de-al doilea roman scris de mine in rusa. Aveam douazeci si opt de ani. Locuiam in Berlin, cu intreruperi, de sase ani. Eram absolut convins, alaturi de numerosi alti oameni inteligenti, ca in urmatorul deceniu, cindva, ne vom intoarce cu totii intr-o Rusie ospitaliera, plina de remuscari si infloritoare.” (Vladimir Nabokov)