Sabrina si alte suspiciuni

    Considerat de autorul-narator o „poveste de dragoste”, romanul acopera teme mult mai complexe – de la iubire la totalitarism, de la superficialitate la cautarea sinelui. Toate acestea insa fara a apela la meditatia expusa, la disertatii metafizice. Tonul este unul direct, franc, placut la lectura si provocator, autorul mizind pe atragerea, cointeresarea cititorului prin anuntarea unui eveniment imediat urmator, adresarea directa, ironie si, mai cu seama, autoironie.
    „Eroii lui Dumitru Radu Popa traiesc adesea in «planuri duble» si in lumi paralele. Ingeniozitatea prozatorului este de a manevra astfel epicul, evenimentele si comportamentele umane, incit sa sugereze intr-adevar apartenenta acestora la mai multe lumi, intretinind o atmosfera de mister. Arta subtila, complexa a prozatorului tocmai aceasta si este: de a ne mentine mereu pe muchia subtire, aproape invizibila, dintre «a sti» si «a nu sti», dintre explicabil si inexplicabil, dintre real si vis, dintre posibil si imposibil, intr-o proza de rafinate dozaje, asociind expert livrescul si puterea de descriptie realista, poezia si tehnicile surprizei.”

Gabriel Dimisianu