Fantezia reprezintă a o hartă a dorinţei, a puterii, a eliberării şi a lucrurilor obscure; calea de navigare pe care o inventăm pentru a ne strecura printre recifurile anxietăţii, ale sentimentului de vină şi ale inhibiţiei. Este un rezultat al activităţii conştientului, cauzat însă de presiunile inconştientului. Fascinaţia nu provine din bizareria fantasmelor noastre, ci din concreteţea lor; fiecare dintre ele ne oferă a imagine coerentă şi consistentă a personalităţii — a inconştientului — persoanei care a inventat-o, chiar dacă individul respectiv o consideră doar o toană de moment.