Povestea lui O

        «Cea mai îndrăzneaţă scrisoare de dragoste pe care un bărbat a primit-o vreodată.»
Jean Paulhan
Această capodoperă a erotismului, care a stârnit unul dintre cele mai puternice scandaluri literare ale secolului al XX-lea, nu s-a dorit a fi de la bun început o carte. Ci o simplă scrisoare de dragoste, o declaraţie violentă de erotism, redactată noaptea şi trimisă prin poştă, zilnic, destinatarului: povestea unei tinere femei care, din iubire, se oferă şi se supune celor mai rafinate, dar şi crude capricii ale amantului său.
        Timp de câteva decenii, autorul acestui text a rămas necunoscut: «O femeie nu putea scrie aşa ceva», a declarat Albert Camus. Trebuie să fie un bărbat. Pe lista de suspecţi au fost menţionaţi: Malraux, Montherland, Robbe-Grillet, Peyre de Mandiargues, Jean Paulhan.
      După ce obţine, în anul 1955, Prix des Deux Magots, «Povestea lui O» - până atunci refuzată de editori, respinsă de librari şi interzisă public pe «motiv de indecenţă» – devine un bestseller, vândut în milioane de exemplare şi tradus în peste 20 de limbi. François Mauriac condamnă cartea, Georges Bataille şi Graham Green o ridică în slăvi.
Plăcere şi infern, erotism şi delir într-o carte unică: romanul unei vieţi, singurul roman scris de o autoare ce avea să-şi păstreze anonimatul până la vârsta de 86 de ani!

       «Paradoxul lui O ... un martiriu în care călăul îi este complice victimei. Această carte trece dincolo de cuvinte, în măsura în care devine ea însăşi corp şi proiectează facinaţia erotismului într-o fascinaţie şi mai mare, cea a imposibilului.»
Georges Bataille