Medicina genomică și bolile comune ale adultului

Medicina genomică și bolile comune ale adultului - Adrian Covic, Eusebiu Vlad Gorduza

 
Studii clasice privind implicarea factorilor genetici în hipertensiunea arterială esenţială
Existenţa unei componente genetice în etiopatogenia HTA a fost sugerată de agregarea familială, care evidenţiază prevalenţa crescută a bolii la membrii familiilor indivizilor hipertensivi (44% la copiii sau fraţii acestora).
 
La aceasta se adaugă prevalenţa crescută a bolii (55%) la gemenii monozigoţi, identici genetic, comparativ cu gemenii dizigoţi (25%) şi frecvenţa crescută a HTA la bărbaţi faţă de femei, precum şi la anumite grupuri etnice.
Ereditatea HTA esenţiale a fost, în anii 1950, un subiect de confruntare între două ipoteze:
 
•    Platt (1947) a găsit o distribuţie bimodală a TA în populaţie, fapt ce l-a determinat să afirme că HTA este o boală cu transmitere monogenică mendeliană autozomală dominantă;
•    Pickering (1959) a demonstrat că, dimpotrivă, TA are o distribuţie continuă, gaus-siană, în populaţie, ceea ce sugerează că HTA are un determinism poligenic.
Ulterior, ipoteza lui Pickering a fost confirmată de studii epidemiologice ample. Actualmente se consideră că HTA esenţială este o boală multifactorială, în patogenia căreia sunt implicate mai multe gene de susceptibilitate, care interacţionează atât între ele (epistazie), cât şi cu factori din mediu. Ipoteza Platt se aplică însă unor forme rare de hipertensiune şi hipotensiune arterială, care sunt determinate de mutaţii monogenice, cu penetranţă înaltă şi efecte mari. HTA prezintă cert o eterogenitate fenotipică şi genotipică.
După acceptarea modelului etiologic multifactorial al HTA, s-a studiat contribuţia relativă a genelor în determinismul bolii. Mai multe studii recente au estimat că ponderea eredităţii (eritabilitatea) în etiologia HTA este cuprinsă între 32% şi 50%, iar riscul rudelor de gradul I ale bolnavilor cu HTA de a dezvolta boala este de 2-4 ori mai mare comparativ cu populaţia generală.
 
Pe baza acestor date se apreciază că rolul factorilor genetici în HTA este important. Factorii de mediu (dieta, stilul de viaţă, stresul, fumatul, alcoolul ş. a.) au însă un rol cauzal semnificativ (numit uneori „eritabilitate culturală”), conferind HTA caracterizarea de „boală a civilizaţiei”.
Obiectivele esenţiale ale cercetărilor genetice în HTA sunt identificarea genelor şi a efectelor diferitelor variante alelice de susceptibilitate în modularea TA, precum şi elucidarea mecanismelor genetice ce intervin în patogeneza HTA.
 
Clarificarea acestor elemente ar permite o înţelegere mai corectă şi mai completă a bolii, stabilirea unui profil patogenic individual al pacienţilor, predicţia riscului şi identificarea unor noi ţinte terapeutice. în pofida unor eforturi ample, perfect justificate, aceste probleme se dovedesc a fi deocamdată greu de rezolvat...