Palatul chelfanelii

  Prin chelfăneală spre fericire!

  Atracţiile erau repartizate pe etaje după cum urmează:

– La etajul întâi, se trage de urechi.

– La etajul al doilea, se dau perechi de palme.

– La al treilea, copiii sunt puşi la colţ.

– La al patrulea, drăcuşorii întind unor adulţi nostalgici degetul cel mare pentru a fi supt şi unghiile pentru a fi roase cu nervozitate.

– La al cincilea, se administrează câte o bătaie la fund cu palma şi se distribuie şuturi.

– La al şaselea, se ciupeşte pielea şi se trage de păr.

– La al şaptelea, se distribuie jordii.

– La al optulea, li se aplică îngeraşilor câte o sărutare sonoră şi udă. N-au dreptul să se şteargă.

– La al nouălea, sunt lovite degetele şi extremităţile cu o riglă de lemn sau de fier.

– La al zecelea, se aplică cravaşa pe părţile cărnoase.

   Prefer oamenilor cărţile: sunt deja scrise, le deschizi, le închizi după voie. O fiinţă omenească nu ştii niciodată de unde s-o apuci, nu poţi s-o rânduieşti sau s-o deplasezi după cum ţi-e cheful. -- Pascal Bruckner

   În marea-i bunătate şi, îndeosebi, cu marea-i clarviziune, Preşedintele unui stat situat „undeva între Elveţia, Franţa, Germania, Asia şi Africa" ia o hotărâre cu uriaşe urmări pentru viaţa concetăţenilor săi: interzice părinţilor – şi celor de o seamă cu ei: tutori, educatori, profesori – să-şi mai bată copiii.