Floarea de loldilal

         „Nesocotind ritualurile şi stârnind rumoare în rândul asistenţei scandalizate, îmi oferă o floare de loldilal. O iau mulţumindu-i din ochi şi, fără să-mi pese că aş putea fi muşcat, îmi afund nările în ea, îi sorb cu nesaţ parfumul, singurul care poate învinge putoarea de latrină înconjurată de hoituri ce mi se pare că – sau chiar a luat în stăpânire iubitul meu Oraş.“

          „N-ai minte, bombăne, cu năduf. De ce m-ai atins, omule?! M-ai silit să mă întorc pe făgașe primejdioase! Nimeni nu bântuie în grabă și cu gândurile împărţite prin plasa Timpului, unde lesne te rătăcești! Puteai strica totul! Iţa vremii se înnoadă mai repede decât clipești. Iar nodul înseamnă, oho!, atâtea căi! Mă pu­team pierde în lumi lăturalnice, puteam rămâne prinsă în cele trecute, ba, chiar mai rău, în cele care, poate, nu vor fi! Oricum, în trupul ăsta n-aș mai fi revenit! Niciodată!“

                                                                                                                                                                 Rayadatys