Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană

       Biblia începe prin bucuria divină: „şi a privit Dumnezeu toate câte a facut şi, iată, erau bune foarte." Evanghelia începe prin Buna-Vestire: „Bucură-te, cea plină de dar." În Răsărit, de ziua Bunei-Vestiri, toată lumea cumpără o colivie cu păsări captive şi le eliberează, ca să asocieze bucuriei oamenilor şi o bucurie cosmică, „ca orice făptură care are viaţă să dea slavă lui Dumnezeu". Îngerul le spune păstorilor: „Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare", iar Hristos afirmă: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină." Dumnezeu îi daruieşte omului din bucuria Sa şi aceasta este o bucurie fără măsură, bucurie peste bucurie. (Paul EVDOKIMOV)

      Ca în jocul „de-a baba oarba", Dumnezeu se ascunde, aceasta este însăşi condiţia existenţei Lui, însa puţini sunt aceia dispuşi să-şi acopere ochii, în mod aparent gratuit, şi, făcându-se copii, să înceapă joaca. Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană poate fi sintetizată aşa: o bucurie a redescoperirii marilor taine.