Exercitii de libertate

     În drumurile mele imaginare, mă întâlnesc adesea cu Montesquieu şi cu Machiavelli. Am continuat să-i dau dreptate lui Montesquieu, deşi ştiu că Machiavelli reuşeşte mai bine în viaţă.

    După 22 de ani de politică, am realizat că, treptat, mi-am îngrădit singur libertatea.

    Am încercat să ascund faţă de familia mea şi faţă de voi suferinţele, umilinţele, trădările acestor ani.

    Cineva, cu un destin politic apropiat de al meu – fostul prim – ministru francez, Alain Juppé – se întreba, aşa cum mă întreb şi eu : „Am decăzut oare într-atât încât curajul de a-ţi asuma libertatea şi propriile acte să fie considerate un semn de insuportabilă aroganţă şi de insensibilitate?”.

    Am sentimentul că descopăr, tot mai des, simptomele, unei noi maladii contemporane – pierderea libertăţii. Devenim prizonieri ai băncilor – prin creditele pe care le luăm; ceea ce spunem se înregistrează şi se stochează pentru diverse eventualităţi; locurile în care ne deplasăm sunt identificate prin GPS; cardurile bancare arată cât şi pe ce cheltuim; datele biometrice şi cipurile din documente se transformă în ţinte pe un eșichier mondial.